Moderatorul emisiunii il privi grav pe invitatul sau si intreba ‘Si de cate ori ati fost contactat de Ingerul Domnului?’
Emisiunea era live si el era tot timorat caci nu mai abordase o tema religioasa de pe vremea studiilor la Seminarul teologic. Trecusera anii, solemni si imperturbabili, iar el citea acum Kafka si se declara nihilist cum si unde avea ocazia, cu voce tare si hotarata – Dumnezeu nu exista, destinul ni-l facem singuri!
Cand a inceput jobul de moderator de comedy-show live, invitand oameni de character indoielnic, de care se radea tot live, in culise, in ropot de aplauze, simtea ca se dezbracase complet de caracter.
Dar ce mai conta, nu mai era nici un fir clar de urmat, totul era un melanj fara sens.
Si-a adus aminte ca nu raspunsese la telefon azi dimineata, pentru a treia oara, cand il sunase taica-su. Ei, si ce daca? S-o fi terminat sezonul de parastase si pomeni si i-a dat liber Al de Sus? Sau ii era dor sa mai schimbe registrul de la osane inaltate in eter catre tonul repetitiv al telefonului cand suna ocupat?
Meseria de preot – multi chemati … putini alesi! Himera de neinteles, strigat mut, insuficienta morala, neputinta si lupta. Anii grei de seminar, umilinte si indoieli.
Daca te indoiesti, mai baiatule, aici nu e de tine! Aici nu e de tine …
- O singura data s-a intamplat, undeva in ajun de Paste anul trecut
- Si unde anume erati cand s-a intamplat maretul eveiment?
- In spatele bisericii, cum cobori podetul de lemn, langa fantana, pe partea dreapta
- Spune-ti-ne domnule Pavel, cum era imbracat acest vestitor, aceasta minune dumnezeiasca coborata-n miracol etern, in calea dumitale, dupa podetul de lemn, langa fantana?
- Arata ca un taran simplu, de prin zona Barganului, unde am copilarit eu – cu itari simpli si opinici.
- Carevaszica Ingerul Domnului o fi purtand numele de Moromete si o fi avand buletin de Silistea Gumesti!
Aplauze, rasete, public in delir...
- D-apai stiu si eu domnul meu, daca o avea nume… mie nu mi-a spus. Dar era invaluit de o culoare argintie, ca un soi de ceata
- Argintie…Ingerul asta e si fashion victim pare-mi-se; ca se poarta culoarea asta - am citit eu in Vogue, editia pe anul asta!
Aplauze, rasete, public in delir...
Stia ca se uita si taica-su la televizor, din cand in cand, cu privirea trista, pierduta in ecran. Prea putin ii pasa - ce stia batranul despre cat de bine se castiga din televizune? El sa-si vada de botezurile lui si de propovaduirea trista de zi cu zi!
- Si ce v-a zis acest Inger al Domnului ? Ce discurs remarcabil a putut sa aiba?
- Nu mi-a zis , domnul meu, prea multe… s-a uitat in ochii mei cu mila si a spus – Fericiti sunt cei ce cred, ca aceia se vor mangaia…
- I-auzi domnule… fericiti sunt cei ca dumneata, cu bilet de internare la Spitalul 9…ca aceia se vor vindeca!
Aplauze, rasete, public in delir...
A ajuns acasa tarziu, istovit si abatut. O amaraciune inexplicabila il cuprinsese brusc, inca din platou. Sentimentul era cumva aparut surprinzator avand in vedere ca facuse un rating considerabil pe ziua respectiva… si totusi – de ce atata goliciune?
M-o mai fi sunat tata? S-a asezat pe canapea, greu, cuprins de indoiala. O rusine stranie, fara precedent, ii dadea tarcoale umpland aerul camerei de ezitare … Tata… s-o fi uitat in seara asta? Tata… Era duminica… poate i-a scapat…Doamne, fa sa-i fi scapat!
Miscarile ii erau moi ca si cum ar fi avut bratele infasurate in vata. Alo? Zise el. Nu mai intreaba cine era la telefon, stia deja.